CATEVA MOMENTE DIN CARIERA MEA DE AIKIDOKA


Am auzit pentru prima data de aikido cand eram prin clasa a treia, cred ca prin 1978. Era pe vremea aceea o emisiune sportiva "Telerama Sport" si intr-una dintre editii au aparut cateva minute cu imagini despre aikido. Am fost foarte impresionat de modul in care un mosulet se misca in mijlocul a vreo patru sau cinci uriasi si ii tot trantea fara incetare si fara sa il lase pe vreunul sa il apuce si sa il retina. Mult mai tarziu mi-am reamintit de mosulet si acum sunt aproape sigur ca imaginile erau ale lui Gozo Shioda, unul dintre cei mai importanti discipoli directi ai fondatorului aikidoului.

La inca doi ani dupa aceasta prima intalnire, am avut ocazia sa intru pentru prima data intr-un dojo de aikido. Era dojoul de judo de la IEFS, care la putina vreme dupa aceasta a fost demolat impreuna cu intregul complex pentru ca in locul lui si al unui intreg cartier de locuinte cumsecade sa se inalte Casa Poporului. 
Imi amintesc si acum mirosul persistent de sudoare, numele exotice de tehnici, ameteala dupa doua ore in care am fost pus sa ma invartesc intr-un anumit fel, numit Tai-sabaki. Imi amintesc si ca nu am inteles deloc de ce dupa o vreme cel care se ingrijea de mine mi-a spus ca e mai bine si dupa inca o vreme mi-a zis ca e bine. Chiar ma intreb daca imi explicase sau nu ca una din conditiile de baza in tai-sabaki e ca greutatea sa se afle pe piciorul tinut ca ax.

In a doua zi am fost invatat sa cad inspre in fata. Si de data asta m-am rostogolit in fel si chip pana am ametit si chiar si dupa aceasta, dar caderea asta se pare ca am retinut-o atat de bine incat la multi ani dupa asta, cazand de la vreo patru sau cinci metri inaltime m-am pomenit ca m-am rostogolit si n-am patit nimic. 
N-am rezistat mai mult de o luna in perioada aceea, antrenamentele erau la ore foarte tarzii si departe de casa. De fapt, m-am lasat chiar inainte ca parintii sa imi faca rost de do-gi (costum, impropriu numit chimono).

M-am reapucat la doua luni dupa evenimentele din decembrie 1989, cand s-a redat romanilor libertatea de a practica arte martiale, iar de atunci am continuat aproape permanent.

Pana in 2004 am locuit in Kyoto si m-am antrenat in trei locuri: Toyonaka Wakikai si Clubul de Aikido al Universitatii de Studii Straine din Osaka, conduse de maestrul Norio Ikeda (care între timp a fost recunoscut printre maeştrii de 7-dan) si Clubul de Aikido al Universitatii din Kyoto, supervizat in acea vreme de maestrul Kazuo Nomura (7-dan).

Intre aprilie 2005 şi martie 2007 am lucrat în orasul Kure, prefectura Hiroshima, unde de voie, de nevoie, m-am deplasat pentru antrenamente la Hiroshima, unde ma antrenam impreuna cu membrii Clubului Asociatiei de Aikido din Prefectura Hiroshima.


INAPOI